20 iunie – Primul concurs serios de munte, Retezat Skyrace, traseul Buta.

Îmi luasem între timp și papuci de trail, Salomon Speedcross 3. Erau foarte laudați la vremea aia, cu aderență foarte bună pe noroi și lalala marketing.

Am terminat traseul în 3h32min, și de aici s-a definitivat pasiunea pentru munte și pentru chin. Chin pentru că vremea m-a scos din toate zonele de confort. A plouat întruna, ploaie rece, de munte, plus noroi, plus căzături, plus multă urcare … a fost ceva wow, de care m-am îndrăgostit.

Aa și tot atunci a fost primul semi a lu Cătă după care a zis că nu mai aleargă în viața lui (PS: ți-a reușit? :)) )

7-9 august – Bușteni

Am inceput weekendul cu primul meu Vertical Race. Habar nu aveam ce înseamna până nu am ajuns la start.

Urma să fie o urcare pe Jepii Mici, ~5km cu 1000+ diferență de nivel. Cum eram nou în ale alergării, am plecat al doilea la start (se pleca în funcție de rezultatele anterioare). Traseul îl știam că l-am mai făcut cu rucsacul în spate când mergeam la Padina, dar nu știam cum să abordez o cursă așa scurtă și cu diferență de nivel așa mare.

Am reușit să termin în 1h24min, undeva pe la jumatea clasamentului. Măcar știam unde îmi e locul.

Apoi duminică a urmat Bușteni Skyrace. ~30km cu 2200+. Era cea mai lungă cursă la care ma înscrisesem până atunci, dar fiind în vara, pe trasee pe care aproape le cunoșteam, nu m-a speriat prea tare. Asta până când am ajuns la Hornul Mălăiești, care credeam că nu se mai termina.

 

Am reușit să termin în 4h36min și eram foarte mândru de mine. Chiar a inceput să îmi placă distanța lungă.

12 sept – Cluj Trail Running

Cu startul și finishul la mănăstirea Muntele Rece, organizat tot de Clujul Pedalează. Pe o vreme de toamnă autentica, cu ploaie maruntă. Acolo prima dată m-am fugărit cu Alpar, pe care nu îl cunoșteam. Ah, și aveam și un geaman cu care ne confunda toată lumea. (după 4 ani înca ne confundă)

Am terminat în 2h:08min, cu zâmbetul pe buze.

20 sept – Crosul Companiilor.

Marcam oficial un an de când m-am apucat de alergat, trebuia să dau tot ce e mai bun din mine, ca să văd cât de mult am progresat. Bine, a fost alt traseu, gps-ul de pe telefon mi-a dat numa erori, dar în final am terminat pe locul 10 la general. Îmi placea și viteza. 18min:14sec pentru 5km

27 sept Duatlon Sibiu

Înca un lucru nou pentru mine, o cursă pe echipe, formată dintr-un alergător și un biciclist care trebuie să parcurgă și să termine traseul de 21km împreună. Am mers cu fratele meu, Adi, pe o ploaie torențială, și am reușit să terminam pe 4, după 1h:38min

 

4 oct – București semimaraton

Obiectivul a fost să imi fac nou record personal. Am mers în formula de 3 alergători plus Ela la susținere. A fost foarte frumos, am reușit să termin în 1h32min.

 

A fost și un eye-opener aici, mi-am dat seama cât de importanta e susținerea, să ai pe cineva langă tine care te incurajeaza, care te susține orice ar fi. Și pentru asta ii mulțumuesc Ei.

24 oct  – Crosul Făget

Anul l-am încheiat cum l-am început, în Făget, cu proba de 6km, unde am avut om nou cu noi, George, care alerga atunci primul lui concurs. În ghete.

Eu am terminat pe 6, în 31 minute un traseu al naibii de rapid și alunecos.

 

Cam ăsta a fost anul 2015 pentru mine, un an foarte plin, cu multe concursuri. Primul meu an dedicat alergării. Acum că mă uit in spate, e foarte mult. Dar mi-a placut. Nu știu ce aș schimba din el, daca ar fi să mă întorc înapoi.

Am început anul 2015 cu primul podium (și singurul de pană acum 2018).

31 ianuarie – Faget Winter Race, proba de cros.

Nu-s multe de zis aici, langă casă, în Făget, plecare de la Silva, alergare de 6km rapidă până la final.

 

4 martie -Alba Iulia

Apoi am început să cresc distanța. M-am înscris la Alba Iulia City Race, proba de 10km. Traseul era 5km de sosea și 5 de trail. Un traseu rapid, care m-a chinuit destul de mult. Nu eram obișnuit să alerg mai mult de o ora.

De remarcat dupa Alba Iulia e că prima dată i-am văzut pe Ionuț Zincă, pe Marius Ionescu, oameni despre care am citit tot mai mult apoi, legende care trăiesc printre noi 🙂

19 aprilie -Cluj

Buuun, apoi a venit primul semimaraton. M-am înscris la Maraton Cluj. Îmi aduc aminte ca m-a chinuit tare, cel putin de la km 15 încolo îmi venea sa renunț. Dar am terminat cu bine, în durere dar în “glorie”,  1h40min55 sec urma să fie reperul meu pentru semi șosea.

25 aprilie – Făget

Din dorința de a crește prea mult și prea repede, m-am înscris la Clujul Pedalează, Maraton Făget. Urma să fie 26km cu plecare din Polus, apoi urcat până pe Peana, apoi coborât înspre dealul Gârbăului și coborât înapoi la Polus.

Țin minte că am terminat în 3h si 10, arătam foarte urat la final și am zis că nu mai vreau să alerg veci asa mult. Nu eram pregătit nici fizic nici psihic de așa ceva. Aveam și papuci de căpătat, de la Peter.

3 mai – Wings for life

Ei bine, a urmat mai apoi Wings for Life, un concept nou pentru mine, în care nu tre să alergi să ajungi la final, ci tre să alergi să nu te prindă linia de finish pe tine. Am reușit să alerg 21km, pe o caldură care m-a terminat, undeva în afara Bucureștiului. Am o poza faină de atunci dar habar nu am acum unde e. Daca citești asta și nu e poza te rog sa îmî aduci aminte să o caut mai bine 😀

17 mai – Prima dată la Semimaraton București.

Big league. Am luat între timp pantofi de sosea, Adidas Supernova Glide Boost 7, eram pregatit.

Cu obiectivul de a alerga sub 1h40, am alergat 1h39min59sec 😀 Pe bune, atât apar în timpul oficial.

30 mai – Semimaraton Apuseni.

Primul meu concurs de trail mai serios. Între timp mi-am luat și compresii pentru gambă (auzisem că-s bune), dar aveam tot papuci de căpătat.

Am terminat în 2h17 min un traseu care atunci mi s-a părut imposibil de greu. Dar mi-a placut super mult și am zis că o să incerc asta mai des. Ah, tot atunci a început să alerge și Cătă, cu un cros de 7km.

 

Cam astea-s primele luni din 2015, am înghesuit destul de multe concursuri dar, era avântul ălă de la inceput, îmi venea să alerg tot tot. Tot.

În 2014 m-am angajat în Cluj. Programator de Java la Evozon. Acolo am întalnit pe Peter, am lucrat o scurtă perioadă cu el pe proiect, apoi am rămas prieteni. După o vară plină de beții, după un mers în Vamă, mi-a zis Peter, care deja avea un an, doi de alergat, că de ce nu aș încerca și eu.

Am hotărât să mă înscriu la Crosul Companiilor. Eu nu mai alergasem niciodată. Am mers în Intersport parcă, am luat primii adidași care mi-au ieșit în cale, la 100 lei, că poate nu îmî place, și să nu fac risipă.

Într-o dimineață la Sibiel, după o noapte de beție, am ieșit la o alergare de 5km. M-am simțit destul de bine, așa că am zis că sunt pregătit de concurs.

A venit concursul, am mers fară a avea niciun plan, nimic de pierdut, am alergat 5km și a început sa îmî placă.

 

Apoi am aflat ca sunt multe concursuri de alergare în Cluj și împrejurimi, m-am înscris la Crosul Făget, primul meu concurs de trail. 7km in pădure langă Cluj.

Cu aceiași papuci cu care am alergat pe asfalt, m-am dus și la trail. Tot cu Peter. Prin noroi, prin pietre, cu papucii care mă cam strangeau că erau ficsi. M-am dus și aici să vad cum ii. Mi-a plăcut și mai mult.

 

Am mai găsit un concurs, Făget Tour, tot langa Cluj, tot in Făget, tot cu Peter, alt traseu, dar mai în toamnă.

 

 

Așa am prins “microbul”. Mi-am propus ca pe anul care vine, 2015, să alerg mai multe concursuri, distanțe mai lungi și să mă bucur mai mult de lumea asta în care am intrat.