20 august – 2x2race
Se zice că e cel mai greu maraton de la noi. Și cel mai fain. Întotdeauna mi-au plăcut Făgărașii, așa că, de ce nu?! Ah, mi-am luat La Sportiva Mutant între timp, eram la prima competiție cu ei. Aveam să mă îndrăgostesc 🙂
S-a plecat la 6 dimineața, înainte de răsărit, la lumina frontalelor. Am plecat ca de obicei, într-un ritm care mi se părea decent, un ritm pe care voiam să îl duc cât pot, apoi să “dumnezău cu mila”
Eh, după nici 4 km, pe prima coborâre dinspre Lacul Capra, nu știu ce am facut, m-am împiedicat și am picat cumva peste cap, de m-am oprit în Cătălin care era în fața mea. M-am uitat, aveam sânge la genunchi, dar am zis cî nu e nimic grav. Vorbea adrenalina, cu cât trecea timpul, cu atăt ma durea mai tare, așa că atunci când am ajuns până pe Moldoveanu, după 3 ore, aveam dureri de abia mergeam.
Am zis atunci că înapoi o sa mergem mai incet, mai calculat. (Credeam ca e concurs în echipe, eram înscriși ca și echipă). Cei 13km înapoi până la Capra au fost interminabili, genunchiul mă omora încet dar sigur, așa că a fost o decizie firească să renunț. Primul meu DNF.
10 sept – Ciucaș x3
După o scurtă pauză și o scurtă recuperare, a urmat Maraton Ciucaș. Auzisem numai de bine de concursul ăsta, și am zis sa merg să îmi încerc norocul și aici.
Traseul e unul foarte fain, cu mai multă urcare în primii 25km, apoi 12-13km de coborâre. Ei bine, pe urcare am mers destul de bine, dar când a venit coborârea, genunchii mei au cedat în cel mai frumos mod, nu puteam să pășesc, mă chinuia fiecare pas.
Mă depașea toata lumea pe coborâri, era așa, deprimant să mă văd pe mine suferind și oameni zburdând pe langă mine. Dar îi încurajam, le ziceam “bravo, bravo”, “haide haide”. Cred că e foarte inportant să fie fair-play între noi, alergătorii. Fiecare e cu bagajul lui în spate, cu povestea lui, cu antrenamentul lui. Așa că de fiecare dată când mă depașește cineva, nu ma supără sau mă enervează, mă bucur pentru ei 🙂
Am ajuns la final după 5h40, epuizat și cu genunchii vai de mama lor. Tot ce speram era să nu fie ceva grav, că doar în câteva săptămâni urma MPC.
1 oct – Maraton Piatra Craiului
Peter avea să alerge aici primul lui maraton de trail, așa că am hotărât de la început să mergem împreună.
Am plecat lejer, fără presiune, eu cu durerile mele pe coborâri, el cu frica lui de accidentari (nu știu ce avea, dar îi plăcea să calce strâmb sau să se accidenteze din nimicuri). Traseul a fost invers față de cel normal, la început urcare spre Diana, coborâre în Plaiul Foii, apoi urcare pe versantul vestic, spre Șaua Funduri, apoi coborâre spre Table și înapoi în Zărnești.
Tot traseul am fost ca un arc, pe urcări mă depășea Peter și mă astepta sus, apoi pe coborări îl depășeam eu și îl așteptam când începea urcarea.
Apoi pe ultima porțiune de asfalt am băgat tot gazul ce îl mai aveam, și am reușit să terminăm în 6h23min
22 oct. – Făget Tour 22km
Nu mai alergasem de la MPC din cauza genunchiului, dar totuși am vrut să termin anul cu concursul ăsta. Am plecat mai tare la început, apoi pe urcare am lasat-o tot mai moale, apoi pe coborâri și mai moale, am simițt că nu-s în apele mele deloc, așa că am vrut doar să ajung la finish fără accidentări.
